Rovinj – vacanță la Adriatică ⋆

După două zile petrecute în aglomerația Vienei (articol aici) am pornit din nou la drum, de data aceasta către Croația. Ne doream câteva zile în care să schimbăm străzile orașelor cu marea. Rovinj este o stațiune de pe coasta Istriei care ni s-a părut suficient de liniștită pentru cele trei nopți pe care urma să le petrecem aici.

Și cred că am făcut o alegere foarte bună. Acest loc ne-a oferit exact schimbarea de atmosferă de care aveam nevoie: apă limpede, multă vegetație, plaje cu pietricele, pește și fructe de mare. Am avut parte și de unul dintre cele mai frumoase orașe vechi pe care le-am descoperit în această călătorie.

Cazarea – Apartments Kimi

Pentru cele trei nopți am ales un apartament la Apartments Kimi, pentru care am plătit 510 euro, fără mic dejun inclus. Unul dintre avantajele cazării a fost apropierea de mare. În aproximativ 10 minute de mers pe jos ajungeam la plaja Veštar, astfel că puteam lăsa mașina la cazare și porni liniștiți spre mare. După zilele în care fiecare dimineață însemna un nou obiectiv de vizitat, aici programul a devenit mult mai simplu: costum de baie, prosop și câteva ore petrecute lângă Adriatică.

Veštar – pietre, apă limpede și arici de mare

Dacă vă imaginați plaje întinse cu nisip fin, Croația s-ar putea să vă schimbe puțin așteptările. Multe dintre plajele sale sunt formate din pietricele și zone stâncoase, iar Veštar nu face excepție.

Pe mine nu m-a deranjat. Cu o pereche de încălțări pentru apă, intrarea în mare a fost foarte ușoară și, odată trecut inconvenientul pietrelor, rămâne ceea ce contează cu adevărat: apa limpede a Adriaticii și peisajul superb.

Un lucru la care trebuie însă să fiți atenți sunt aricii de mare. Am văzut foarte mulți, în special în apropierea stâncilor. Acesta este încă un motiv pentru care recomand încălțămintea de apă.

Zona Veštar este amenajată în mare parte pentru camping și mi-a plăcut cât de curat și bine organizat este totul. Parcelele pentru rulote și corturi coboară printre pini spre mare, iar multe dintre ele au acces la electricitate, apă și canalizare. Există și căsuțe mobile moderne pentru cei care vor atmosfera unui camping, dar preferă confortul unei mici vile.

Practic, poți veni aici și să rămâi câteva zile fără să ai nevoie să pleci prea des din camping. Există supermarket, brutărie, restaurante, baruri și terase lângă mare, dar și piscine și activități acvatice. Mi-a plăcut tocmai această combinație dintre natură și confort. Poți sta aproape de mare și printre pini fără să renunți la lucrurile de care ai nevoie într-o vacanță.

Rovinj – orașul care m-a surprins

Dacă zilele de plajă au fost despre relaxare, adevărata surpriză pentru mine a fost orașul Rovinj. Privit de la distanță, centrul vechi pare să se ridice direct din mare, cu casele sale înghesuite una lângă alta și cu turnul Bisericii Sfânta Euphemia dominând întreaga peninsulă.

Există și o explicație pentru această formă neobișnuită a orașului. Centrul istoric al Rovinjului a fost construit pe ceea ce era odinioară o mică insulă. Spațiul limitat i-a obligat pe locuitori să construiască foarte aproape unii de ceilalți, rezultând labirintul de case, alei înguste, scări și pasaje pe care îl vedem astăzi. Abia în 1763, canalul care separa insula de continent a fost umplut, iar vechiul Rovinj a devenit parte a uscatului.

Timp de secole, orașul s-a aflat sub puternică influență venețiană, lucru care se vede și astăzi în arhitectură. Tocmai de aceea Rovinj este uneori comparat cu o mică Veneție a Croației.

Prin labirintul străzilor medievale

Cel mai mult mi-a plăcut să descopăr Rovinj la pas. Nu cred că aici ai nevoie neapărat de un traseu foarte bine stabilit. Dimpotrivă. Farmecul orașului este să intri pe o străduță fără să știi exact unde te va duce.

Casele vechi aproape că se ating unele de altele, obloanele colorate contrastează cu piatra tocită de vreme, iar străzile înguste urcă și coboară într-un adevărat labirint.

Și, din când în când, între două clădiri apare câte un pasaj îngust care se termină direct la mare. Aceste mici ieșiri spre Adriatică mi-au plăcut enorm. Mergi printre ziduri vechi și, câteva secunde mai târziu, în fața ta apare dintr-odată albastrul mării. Este genul de oraș în care merită să te rătăcești.

Până sus, la Biserica Sfânta Euphemia

Străduțele centrului vechi urcă treptat spre cel mai înalt punct al orașului, unde se află Biserica Sfânta Euphemia, clădirea care domină panorama Rovinjului.

Pe locul actualei biserici exista inițial o construcție mult mai mică. Actualul edificiu baroc a început să fie ridicat în 1720, într-o perioadă de prosperitate economică a orașului. Lucrările principale au fost finalizate în 1736, iar biserica a devenit unul dintre cele mai importante exemple ale arhitecturii baroce de pe coasta Istriei.

Sfânta Euphemia este patroana orașului, iar povestea ei este strâns legată de Rovinj. Potrivit tradiției locale, sarcofagul care conținea trupul martirei ar fi ajuns în mod miraculos pe țărmurile orașului în jurul anului 800.

Indiferent de credință sau de legendă, merită să urci până aici măcar pentru priveliște. De sus, acoperișurile centrului vechi coboară spre mare. Adriatica se întinde în jurul orașului într-un albastru care pare să nu se mai termine. Pentru mine, aceasta a fost imaginea Rovinjului pe care am luat-o acasă.

Pește, fructe de mare și gustul Adriaticii

Și pentru că suntem pe malul Adriaticii, gastronomia locală vine firesc cu foarte mult pește și fructe de mare. Pe meniurile restaurantelor găsești pește la grătar, calamari, caracatiță, creveți, scoici și diferite preparate cu paste și fructe de mare. Bucătăria istriană poartă și ea urmele influenței italiene, așa că pastele, pizza și uleiul de măsline sunt prezente aproape peste tot.

Pentru mine, însă, aici mâncarea a fost parte din decor: o masă simplă, pește sau fructe de mare, ceva rece de băut și marea în apropiere. Nu aveam nevoie de mai mult.

Trei nopți în Rovinj

Dacă ar trebui să aleg imaginea care îmi vine prima în minte atunci când mă gândesc la Rovinj, probabil că nu ar fi plaja. Ar fi orașul.

După Viena, Praga și toate orașele prin care trecuserăm, aici ritmul călătoriei noastre s-a schimbat. Pentru trei zile, nu a mai trebuit să ajungem nicăieri. Am avut doar marea, soarele și un mic oraș medieval în care era chiar o plăcere să te rătăcești.