TransBucegi și Lacul Sfânta Ana - între farmec și magie ⋆

Plecarea din București și popas la Curtea Domnească

Am plecat din București pentru trei zile de călătorie în munți, împreună cu fiica și nepoții mei. Nu am ales clasicul DN1, de teamă să nu rămânem blocați. Am pornit spre Târgoviște, un drum mai liniștit și cu surprize plăcute. Prima oprire a fost la Curtea Domnească, un loc încărcat de istorie. Zidurile vechi, turnurile și legendele te poartă înapoi în timp, într-o epocă a voievozilor și despre care am scris un articol separat.

Drumul printre nori – TransBucegi

De aici, călătoria noastră a continuat spre TransBucegi și Lacul Sfânta Ana. Acest drum spectaculos, cunoscut și sub numele de „Drumul Babelor”, a fost inaugurat în 2013 și leagă civilizația de inima Munților Bucegi. Pe o lungime de aproape 24 de kilometri, șoseaua se ridică printre păduri dese, traversează serpentine amețitoare și deschide priveliști care îți taie răsuflarea.

Încă de la primele curbe am simțit că pătrundem într-un univers aparte. Aerul devenea tot mai curat, pădurile se răreau, iar orizontul se deschidea ca o scenă grandioasă. Am poposit într-un punct unde cerul părea atât de aproape, încât, întinzând mâna, aveai impresia că poți împinge norii pentru a face loc razelor de soare. Am întins masa pentru un picnic simplu, dar sufletul nostru a simțit ceva ce niciun festin nu ar fi putut aduce: libertate, uimire și bucuria de a fi acolo.

TransBucegiul nu e doar un drum, e un loc în care sufletul respiră în voie, cu munții martori la emoțiile tale. Stâncile Babele și Sfinxul, sculptate de vânt și ploi, stau de veghe și dau o aură de mister întregii călătorii.

Nici oprirea dintr-o parcare nu poate fi dată uitării mai ales ca am avut o companie drăgălașă. Un măgăruș foarte simpatic, prietenos și curios, care a atras atenția copiilor și le-a smuls zâmbete largi.

Vila Leonida – între confort și priveliști spre Caraiman

Seara ne-am îndreptat spre cazare, la Vila Leonida din Bușteni, un loc unde eleganța interbelică se împletește cu confortul modern. Camerele sunt spațioase, luminoase, cu mobilier cald și dotări care îți oferă tot ce ai nevoie pentru o ședere odihnitoare.

Dar adevărata magie se simte pe terasa restaurantului. De acolo, priveliștea se deschide larg spre Masivul Caraiman, iar în depărtare strălucește Crucea Eroilor, monument ce veghează de peste un secol Valea Prahovei. Seara, când crucea se luminează, atmosfera devine solemnă și emoționantă. Iar dacă ridici privirea din farfuria plină cu bucate gustoase, realizezi că fiecare masă aici e mai mult decât o cină. E o experiență între cer și pământ.

Spre singurul lac vulcanic din România – Lacul Sfânta Ana

A doua zi am pornit spre Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România. Drumul până acolo ne-a purtat prin sate secuiești, iar la Sfântu Gheorghe nu am rezistat tentației și am oprit pentru a gusta langoși și chirtos, pregătiți ca la mama lor acasă – un răsfăț culinar care ne-a adus zâmbete tuturor.

Când am ajuns la lac, am pășit parcă într-o poveste. Am ales, pentru drumul spre lac, cărarea amenajată prin pădure și nu am făcut rău. Traseul este ușor și foarte relaxant. Situat la aproape 950 de metri altitudine, în craterul unui vulcan stins din Masivul Ciomatu, lacul are o frumusețe neasemuită. Apa sa este alimentată doar de ploi, iar puritatea se apropie de cea a apei distilate. Privindu-l, ai impresia că cerul s-a lăsat jos, într-o cupă de verde și liniște.

Legende și mistere în jurul apei

Frumusețea Lacului Sfânta Ana nu stă doar în peisaj, ci și în poveștile pe care le ascunde. Legenda spune că o tânără pe nume Ana urma să fie forțată să se mărite împotriva voinței ei. Disperată, ea a cerut ajutor cerului, iar lacrimile ei au dat naștere acestui lac. De atunci, locul a fost privit ca unul sacru, iar numele său a rămas veșnic legat de această poveste. Alte tradiții vorbesc despre spiritele care veghează lacul, despre furtuni năprasnice ce izbucnesc din senin, semn că natura își apără sanctuarul.

Chiar și știința confirmă misterele zonei. Craterul încă eliberează gaze, iar localnicii știu că atunci când aerul înțeapă nările, ploaia e aproape. Este ca și cum vulcanul, deși stins, încă își face simțită prezența, amintindu-ne de puterea ascunsă a pământului.

Cina, odihna și întoarcerea spre casă

De la lac ne-am întors la cazare, unde am savurat cina pe terasa cu vedere spre Crucea Caraimanului luminată în noapte.
Atmosfera a fost caldă și relaxantă, iar după cină ne-am retras la somn, pregătindu-ne pentru ultima zi a excursiei.
Dimineața, când ploaia amenința deja munții, am pornit spre casă, purtând în suflete amintiri prețioase și dorința de a reveni.

Această excursie spre TransBucegi și Lacul Sfânta Ana ne-a amintit cât de prețioasă este fiecare clipă petrecută în natură.
TransBucegiul ne-a făcut să ne simțim aproape de cer, iar Lacul Sfânta Ana ne-a deschis un colț de lume magic și plin de mister.
Vila Leonida a fost refugiul perfect, cu priveliști ce-ți taie răsuflarea și seri în care lumina Crucei Caraimanului te învăluia în liniște și frumusețe.
Dacă vreodată vei ajunge aici, lasă-te purtat de munți și de poveștile lor. Simte aerul curat și bucuria de a fi prezent în aceste locuri minunate. Ele vor rămâne în suflet mult timp după ce le părăsești.