Mănăstirea Govora – între freamăt de istorie şi liniște de deal ⋆

Am început să scriu despre vizita de la Mănăstirea Govora cu o inimă plină – nu doar pentru frumusețea peisajului, ci pentru că am simțit că am intrat într-un loc care nu aparține numai zilelor noastre, ci unui timp care leagă trecutul de prezent.

Unde este Mănăstirea Govora și cum ajungi

Mănăstirea Govora se află în comuna Mihăiești, județul Vâlcea, la poalele dealului Coșul Mare, pe fosta moșie Hința.
Este situată la aproximativ 6 km de stațiunea Băile Govora și 18 km de municipiul Râmnicu Vâlcea.
De la București până la Băile Govora sunt cam 195-200 km pe șosea, adică în jur de 2 ore și jumătate-3 de mers cu mașina, în funcție de trafic.

Ruta recomandată: ieși din București pe DN7/E81 spre Pitești, apoi continuă spre Râmnicu Vâlcea. De la Râmnic urmează indicatoarele spre Băile Govora, apoi spre comuna Mihăiești şi accesul către mănăstire. Drumul e frumos – porțiuni cu peisaj de deal, aer curat, verdeață, izvoare – are multe opriri posibile pentru fotografii sau doar pentru a respira.

Mănăstirea Govora – puțină istorie

Govora este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Țara Românească, cu primele mențiuni în secolele XIV-XV, sub domnia lui Vlad Dracul.
În 1440, sub domnia lui Vlad Țepeș, a fost distrusă de boierul Albu cel Mare.
a fost refăcută între 1492-1496 de Vlad Călugărul și Radu cel Mare. A suferit reparații importante între 1640-1645 (Matei Basarab) și restaurări în timpul lui Constantin Brâncoveanu (1710-1711). Trapeza a fost adăugată în 1775.
Aici a funcționat o tiparniță donată de mitropolitul Petru Movilă de la Kiev, cu ajutorul lui Matei Basarab, care a contribuit la editarea unor lucrări de cultură, dintre care „Pravila de la Govora” este cea mai cunoscută.
Biserica păstrează pictura originală în frescă şi catapeteasma sculptată în lemn, de inspiraţie brâncovenească.

Ce am simțit vizitând Mănăstirea Govora

Venind cu coșuri pline, am fost primiți cu foarte multă blândețe. Maicile ne-au întâmpinat cu zâmbet, ne-au povestit din istoria locului, ne-au arătat grădinile, pomii, florile. În jur: mult verde – livezi mici, flori de colț, tufe, gazon, copaci – aer curat, liniște, un clin de natură în care te oprești să te gândești, să asculți.

De ce să vizitezi / ce nu știe lumea despre Mănăstirea Govora

Pentru liniște, pentru rugăciune, pentru peisaj. Nu este un loc aglomerat de turiști, ceea ce îl face și mai autentic. Se simte că nu e doar loc de spectacol, ci de reculegere.
Pentru frumusețea artei religioase: fresca, catapeteasma, obiecte vechi, icoane. Pentru istoria tipografiei – este locul unde s-a pus pe hârtie una din primele lucrări de legi atât bisericești, cât și laice în limba română („Pravila de la Govora”).
Pentru peisajul care îți hrănește sufletul – dealurile, izvoarele, verdele, aerul curat.

Viața maicilor

Maicile de la Govora trăiesc într-un ritm liniștit, aproape de natură și de Dumnezeu. În fiecare colț al mănăstirii se vede mâna lor grijulie: grădini pline de flori care aduc culoare curții, pomi roditori care îmbie cu verdele lor, mici straturi de legume cultivate cu răbdare. Totul e curat, ordonat și plin de viață.

Pe lângă rugăciunea zilnică, ele își împart timpul între grijirile simple și frumoase ale gospodăriei. Nu le simt ca pe o corvoadă, ci ca pe o rugăciune trăită prin fapte, prin atenție și iubire. Astfel, în jurul lor se așterne o atmosferă de pace, de căldură sufletească, de „acasă”.

Concluzie

Mănăstirea Govora nu înseamnă doar ziduri vechi și istorie scrisă în cărți, ci și viața tihnită a maicilor care o păstrează vie. Ele aduc frumusețe și ordine prin grădini, prin pomii îngrijiți, prin rugăciunea lor și prin felul blând în care întâmpină vizitatorii. Tot ce fac este cu simplitate și cu dragoste, iar asta se simte în aerul locului.

Când pleci de la Govora, rămâi cu impresia că nu ai vizitat doar o mănăstire, ci un mic colț de rai, unde timpul curge mai încet și sufletul se liniștește.