Petrecerea unei zile cu familia este o experiență valoroasă care aduce numeroase beneficii emoționale, sociale și fizice. Aceasta oferă oportunitatea de a întări legăturile, de a crea amintiri durabile. Și de a promova un mediu familial sănătos și fericit. Indiferent de activitățile alese, timpul petrecut împreună este întotdeauna bine investit. Este un plus de voie bună, zâmbete, aventură, distracție și comunicare. De aceea am ales să petrec o zi cu familia pentru o vizită la mănăstire.
Treptele pe care suntem nevoiți să le urcăm și le coborâm în timpul unei săptămâni, ne consumă o energie fantastică, ne epuizează fizic și emoțional. De aceea avem nevoie să ne relaxăm la sfârșit de săptămână pentru a ne îngriji de noi înșine. Să ne bucurăm de timpul liber și să ne reîncărcam bateriile înainte de a reveni la rutina zilnică. Este important să folosim acest timp în mod eficient pentru a ne menține sănătatea și starea de bine.






Plecarea
Și uite așa am grupat familionul pornind spre Transilvania, sâmbăta la 06,30, cu plecare din București. Spre uimirea mea, drumul până la destinația finală, Sâmbăta de Sus, a fost foarte liniștit, fără ambuteiaje, fără incidente sau aglomerație pe Valea Prahovei.
Mănăstirea Șinca Veche – prima vizită
Situată în inima Transilvaniei, în județul Brașov, Mănăstirea Șinca Veche reprezintă un loc deosebit de atracție atât pentru credincioși, cât și pentru cei pasionați de istorie și mistere. Acest loc sfânt, cunoscut și sub numele de „Templul Ursitelor,” este o combinație fascinantă de spiritualitate, natură și legende, oferind vizitatorilor o experiență profundă și unică.






Fiind un grup numeros, am fost întâmpinați de un ghid care ne-a prezentat istoria acestei mănăstiri.




Istorie
Originile Mănăstirii Șinca Veche sunt învăluite în mister, iar data exactă a construirii sale nu este cunoscută. Se presupune că locul a fost folosit încă din perioada dacică, fiind ulterior transformat într-un lăcaș de cult creștin. Cea mai veche mențiune documentară datează din secolul al XVIII-lea, dar construcția sa ar putea fi mult mai veche.
Arhitectura mănăstirii este unică, fiind săpată în piatră, ceea ce i-a conferit denumirea de „Templul Ursitelor”. Ansamblul este compus din mai multe încăperi, săli și tuneluri subterane, dintre care cele mai importante sunt biserica, altarul și câteva chilii monahale. Pereții interiori sunt acoperiți cu inscripții și simboluri, unele dintre ele nefiind pe deplin înțelese nici astăzi, sugerând o influență precreștină.








Pentru mulți credincioși, Mănăstirea Șinca Veche este un loc de pelerinaj și reculegere. Atmosfera liniștită, energia locului și frumusețea naturală a împrejurimilor creează un mediu propice pentru rugăciune și meditație. Pelerinii vin aici pentru a se ruga, pentru a aprinde lumânări și pentru a cere ajutor divin în diverse probleme personale.












Mănăstirea Șinca Veche este și un obiectiv turistic important. Atrage anual mii de vizitatori dornici să descopere frumusețea și misterele acestui loc. Înconjurată de dealuri împădurite și situată într-o zonă de o frumusețe naturală remarcabilă, mănăstirea oferă și oportunități de drumeție și explorare a naturii.






Interesant loc. Este prima vizită la această mănăstire și am rămas plăcut impresionată de atracția zonei, frumusețile naturii, liniștea și mult verde! Recomand, cu drag, această destinație.
Cu familia la Mănăstirea Brâncoveanu
Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, situată în județul Brașov, reprezintă un important reper spiritual și cultural al României. Cu o istorie ce se întinde pe mai multe secole, acest lăcaș de cult este și un bastion al culturii și identității naționale românești.




Istorie Mănăstirea Brâncoveanu
Mănăstirea a fost fondată la sfârșitul secolului al XVII-lea de către domnitorul Constantin Brâncoveanu. Prima mențiune documentară a mănăstirii datează din 1654, dar aceasta a fost reconstruită și înzestrată cu biserică de piatră de Brâncoveanu în 1696.
În 1785, în contextul politic tensionat și al presiunilor austriece de convertire a românilor ortodocși la catolicism, mănăstirea a fost distrusă. Renașterea sa a început în anii 1920, sub îndrumarea Mitropolitului Nicolae Bălan. Acesta a demarat un amplu proces de restaurare, finalizat în mare parte în 1946. Astfel, Mănăstirea Sâmbăta de Sus și-a recăpătat strălucirea și importanța spirituală.
Arhitectura mănăstirii este un exemplu remarcabil al stilului brâncovenesc, îmbinând elemente tradiționale românești cu influențe bizantine și renascentiste. Biserica mănăstirii este construită din piatră și cărămidă, cu o turlă elegantă și picturi murale impresionante. Frescele, realizate de meșteri talentați, reflectă scene biblice și sfinți ortodocși, aducând un omagiu tradiției și credinței strămoșești.








Curtea mănăstirii cuprinde chiliile monahale, o bibliotecă impresionantă și un muzeu cu obiecte de cult și manuscrise vechi. Este înconjurată de ziduri masive iar în spatele lor descoperim o alee printre pomi care duce spre un lac cu pești.












La mănăstire trăiesc și slujesc călugări dedicați, care își petrec zilele în rugăciune, meditație și muncă. Mănăstirea găzduiește și numeroase evenimente religioase, pelerinaje și conferințe teologice, atrăgând credincioși și vizitatori din întreaga țară și din străinătate.




Pentru mulți pelerini, o vizită la mănăstirea reprezintă un refugiu spiritual, un loc unde pot găsi liniște și reconfortare sufletească. Eu am fost atrasă nu doar de frumusețea arhitecturală și de semnificația religioasă a mănăstirii, ci și de peisajele spectaculoase și posibilitățile de drumeție oferite de împrejurimi.






Există un magazin de unde poți cumpăra diverse obiecte de cult, cărți sau suveniruri.






În apropierea mănăstirii sunt numeroase magazine cu bucate gustoase, ciocolată de casă, gogoși, langoș cu brânză și smântână. Am găsit și o terasă drăguță unde am luat prânzul. Spre surprinderea mea, prețurile au fost foarte rezonabile, ajungând la aproximativ 50 de lei un fel principal și cu suc. Iar mâncarea delicioasă.






Drumul spre casă
Nu a fost aglomerat nici la întoarcerea de la mănăstire. Doar pe o mică porțiune, la intrarea în Bușteni, a fost trafic dar în rest s-a mers foarte bine. În jur de ora 19 eram, cu toții, la casele noastre planificând următoarea escapadă.
Această vizită la mănăstire a fost pentru mine atât o reîncărcare a bateriilor cât și o oportunitate de a petrece clipe minunate alături de familie.
Vizitați pagina de Facebook și Instagram pentru informații despre călătoriile mele.
Filmunețele sunt încărcate pe pagina de Youtube
Travel with Joy!